Referat – Grecia Arhitectura antica

GRECIA – Arhitectura antica

Templul grec. Ordinele doric, ionic, corintic

In arta greaca, in perioada arhaica (sec. al VII-lea – incep. sec. al V-lea i.Hr.) apare ca element tipic in arhitectura templul. Templul adapostea statuia de cult a zeului protector, cat si tezaurul, iar accesul in templu era liber.

Planul templului era simplu: pronaosul(vestibul), naosul sau cella(incaperea unde se afla statuia zeului) si opistodomul(incaperea unde se pastra tezaurul). Intrarea in opistodom se facea pe partea opusa intrarii principale. Tezaurul era format din ex-voto-uri, adica diferite obiecte oferite divinitatii, constand in mici sculpturi, tablouri, bijuterii etc. cu drept de vizitare. Astfel s-au format primele colectii de arta.

Dupa plasarea coloanelor in exterior, templul putea fi prostil(cu patru coloane la intrarea principala), amfiprostil(patru coloane la ambele intrari) si peripter(inconjurat de coloane).

Privita in sectiune verticala, constructia unui templu se compune din trei parti: un piedestral numit stilobat, o colonada deasupra careia se afla antablamentul. Acoperisul e format din doua pante, care formeaza pe laturile mici ale templului un triunghi numit fronton.

S-au elaborat doua oridine insemnate: doric si ionic, urmate de aparitia ordinului corintic. Diferenta intre cele trei este vizibila mai ales la forma capitelurilor coloanelor.

Ordinul doric era raspandit mai ales in Pelopones si in coloniile grecesti din Italia de sud si Sicilia. Templele dorice sunt puternice si greoaie.

Exemplu: Theseionul din Atena – templu doric, peripter

Temple of Hephaestos and Athena Ergane or Theseion

Oridinul ionic s-a dezvoltat in coloniile grecesti din Asia Mica si insulele din Marea Egee. Templele au proportii grandioase si o decoratie mai bogata. Coloanele sunt mai zvelte, mai inalte si se sprijina pe o baza. Fusul este prevazut cu caneluri adanci, iar capitelul este impodobit cu o voluta dubla.

Exemplu: Templul Atenei Nike de pe Acropole, templu ionic, amfiprostil

Click screen to close

Ordinul corintic este cel mai nou dintre cele trei ordine arhitecturale ale antichitatii grecesti. Fusul coloanei este asemănător cu cel ionic, dar ceva mai zvelt. Ceea ce oferă particularitate coloanei corintice este capitelul. Acesta prezintă ornamentul numit acantă, preluat ulterior şi de capitelurile compozite.

Exemplu: Templul lui Zeus din Atena

 File:Temple of Zeus from Athens Acropolis 2010 3.jpg

În partea cea mai estică a siturilor arheologice din Atena se află Olimpeionul, sau templul închinat lui Zeus, zeul suprem al grecilor. Legenda spune că a fost construit de deucalion, fiul lui Prometeu, când acesta a scăpat de potop împreună cu soţia sa Pirrha. Partea centrală a templului a fost începută în realitate în secolul VI. Î. Hr., bazele lui fiind puse de fiii lui Peisestratos în jurul anului 515 î. Hr. , pe fostul loc al unui mai vechi templu, tot al lui Zeus. Olimpeionul, cel mai mare templu de până atunci al grecilor, cu suprafaţa de bază de 64,12 m x 27,13 m şi înălţimea de 20,13 m, a fost construit de fiii arhitectului Libon. Lucrările au început în perioada elenistică, dar s-au finalizat abia în timpul împăratului Hadrianus, în 132 d. Hr. , ca o mare izbândă asupra trecerii

            Templul lui Apollo, construit la mijlocul secolului al VI-lea î. Hr.,  păstrează încă  atmosfera arhaică prin coloanele robuste aşezate una lângă alta. Dintre acestea şapte se mai află la locul lor iniţial, sfidând cutremurele şi războaiele distrugătoare, la şase dintre ele existând încă capitelurile, cinci dintre ele fiind legate prin arhitravă şi pe fiecare dintre ele se mai vede urma tencuielii originale. Aceste coloane aparţin stilului doric.

Caracteristica de bază a acestor coloane impresionante este simplitatea şi impresia de trainic, în comparaţie cu mai artisticele coloane ale binecunoscutelor stiluri ionic şi corintic. Pe suprafaţa coloanelor se află 16 sau 20 şanţuri verticale (caneluri).

La capătul superior al coloanelor se află o umflătură (echină) şi un capac pătrat (abacă), care are rolul de preluare a greutăţii clădirii şi de –a o transmite la coloana verticală. Vechii arhitecţi întruchipau în coloanele dorice proporţionalitatea şi forţa corpului bărbătesc.

Erechteionul ridicat între 421 – 406 î. Hr. decorează partea nordică a Acropolei – casa zeilor şi centrul religios al Atenei. Grupul de sanctuare construite pe terenul denivelat, probabil că se află pe locul fostului palat al regelui atenian Erechteion. Distrus de asaltul perşilor. Acest templu a fost închinat zeiţei Atena, zeului Poseidon şi lui Erechteion.

Partea principală a construcţiei o constituie un templu ionic care adăpostea statuia zeiţei Atena, cioplită în lemn. La aceasta s-au alăturat sala cariatidelor, iar în partea nordică, o sală mai mare cu coloane ionice.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s